Doar Timpul ...







Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele. Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…


Timpul se compune din acele clipe minunate ce se scurg si curg in continuare asemeni unei ape curgatoare. Picur cu picur devin istorie. Istoria vietii noastre. Cine suntem? Ce stim cu adevarat ca este real si cert in amintirea noastra. Adevarul este relativ, tine de perceptia noastra. Suntem purtati prin timp de clipa prezenta.

As putea asemana viata cu jocul "The Sims", unde personajele trebuiesc alimentate pe toate planurile: hrana, iubire, socializare, un job, dar si aranjarea si utilizarea celor din casa lor le inspira anumite stari, de exemplu anumite activitati ca cititul, cantatul la pian, cumpararea unui tablou...etc ii poate binedispune si pot efectua alte treburi mai importante si implicit avansa in scopul propus.

Atunci cand astepti in statie ti se poate parea o vesnicie fata de momentele in care te distrezi si trec atat de repede...dar ce s-ar intampla daca toate clipele le purtam prin timp asemeni unui drog, asemeni unei betii de viatza, le cuantifizam in esenta lor extremului, sublimului? Orice om are nevoie de o motivatie pentru a desfasura o actiune. Daca acea motivatie vine din deschiderea catre frumos, interiorul nostru sublim? Se stie ca nu poti trai o stare de fericire permanenta deoarece nu ai mai putea face diferenta si aceasta stare de fericire nu ar exista, dar nu am putea-o dezvolta?

Experimentand gusturi si simturi noi am putea dezvolta aceasta stare de suprematie si atunci...acea asteptare ar putea dura mai putin, exact ca in momentele cand te distrezi. Experimentand ceva intotdeauna nou vei uita sa te plictisesti. Cat de bine te cunosti, ce-ti place sa faci? Fa-o atunci cand vrei sa alungi stressul, fa ceva nebunesc ce n-ai fi facut ieri dar vrei sa faci acum si nu poti face maine. Care este logica? Pai ejti purtat in timp prin clipa prezenta. Daca ai stii la ce varsta mori cu ce te-ar ajuta? Simplu: am X ani cu care vreau sa fac N lucruri, dar pe parcursul perioadei X imi doresc sa fiu sanatos atat fizic cat si spiritual. Toate religiile lumii povestesc lucruri exemplare, pozitive la care sa meditam, oricarui om ii trebuie o credinta, un dumnezeu. Si unui copil daca ii dam ca exemplu o actiune pozitiva va exceda in timp catre acea actiune pozitiva si invers daca ii dam ca exemplu o actiune negativa va tinde sa creada ca acea actiune negativa e calea lui, exemplu de urmat.

Destinul adus de clipa. Crezi in destin? Acea clipa din subconstient care ne doreste sa fim aici acum. Subconstientul nostru este dictat de amintiri, cele din copilarie (molestari, primul sarut, prima dragoste, prima escapada...etc), el spune constientului mai mult decat constientul ne dicteaza in actiunile noastre. Daca ti se-ntampla ceva rau, sa dam vina pe destin, el este cel care a vrut sa treaca masina pe langa mine pe timp de ploaie si sa ma stropeasca inainte de-a merge la interviu. De fapt ce-i leaga pe oameni in general sunt...insusi slabiciunile lor.

Clipe ce se scurg, deosebit de frumoasele clipe ce trec mai apoi in amintiri..te-ating cu caldura lor, fiecare cuvant spus printre clipe este transmis universului, fiecare emotie ce curge pe chipuri de oameni, fiecare gesticulatie a trupului transmite emotii si stari celor din jur...toate purtate in timp de clipa! Traieste clipa ce trece prin viata ta si nu te purta prin viata ca sa treaca clipele  


                                                                               multumesc Ayek