Cum sa devii Clarvazator





Este greşit să se creadă că numai unii oameni posedă calităţi extrasenzoriale. De fapt, percepţia extrasenzorială există în stare latentă în fiecare fiinţă umană. Trebuie numai ca aceasta să fie dezvoltată.

Fiecare dintre noi a avut vise care au anticipat viitorul sau care au intermediat un fel de comunicare cu cei care nu mai sunt printre noi. Fiecare dintre noi am intuit că ceva rău sau ceva bun este pe cale să se întâmple.

Vizitând locuri noi sau întâlnind oameni necunoscuţi, mulţi dintre noi am avut un sentiment ciudat care ne-a spus "parcă am mai fost prin locurile acestea odată sau o ştiu pe persoana aceasta de undeva." Aceste percepţii fac parte din fenomenul ESP. Este de asemeni greşit ca aşa numitele persoane înzestrate să creadă că posedă orice fel de puteri supranaturale sau să se aştepte să fie adulate ca zei sau zeiţe.

Narcisismul şi cupiditatea unui clarvăzător pot să dăuneze fenomenului ESP în aceeaşi măsură în care superficialitatea şi scepticismul nejustificat ale audienţei o fac. Numai decenţa şi bunul simţ ale ambelor părţi ajută ca înţelegerea să devină cunoaştere şi cunoaşterea să devină înţelepciune, pentru ca în final înţelepciunea să fie aplicată în scopul îmbunătăţirii vieţii.

Clarviziunea este abilitatea de a vedea cu ajutorul minţii, un fel de a doua vedere.

Se spune că unii oameni sunt născuţi clarvăzători ca un rezultat al activităţilor din vieţile precedente, iar alţii devin subit în urma unui accident fizic devastator sau a unei traume psihice puternice.

Nostradamus este unul dintre cei mai cunoscuţi profeţi ai tuturor timpurilor. Se pare că însuşirile de clarviziune s-au manifestat încă de timpuriu în cazul lui. La început ele se refereau mai mult la chestiuni personale, adeseori erau în legătură şi cu activitatea sa profesională. (A studiat ştiinţele naturale şi medicina, obţinând titlul de doctor în medicină). Desprins din spaima prin care a trecut şi oboselile ce le-a îndurat Nostradamus în timpul ciumei, se pare că acest dar a trecut cu încetul în domeniul suprapersonalului, aşa căi s-au putut arăta şi viziuni asupra întâmplărilor viitoare din viaţa lumii şi a popoarelor.

Vanga, clarvăzătoarea bulgăroaică oarbă, îşi manifesta capacităţile extraordinare recepţionând imagini şi auzind glasuri. Ea pătrundea cu o exactitate uluitoare în trecutul depărtat şi apropiat, prezent şi viitor, atingea cele mai ascunse unghere ale sufletului oamenilor, ajungea până la universuri necunoscute şi ne aducea informaţii despre lucruri stranii şi de necrezut, îşi făcea predicţiile sale asupra unui singur ins, asupra unui întreg popor, asupra unor oraşe şi sate, asupra întregii planete. Ea obişnuia să repete: " Oh, astea sunt forţele, micile forţe care se află permanent în jurul meu. Există însă şi altele mai mari, care le conduc pe acestea. Când hotărăsc să se adreseze cuiva prin gura mea mă simt rău, iar apoi mă simt abătută pentru tot restul zilei."

Greta Alexander din SUA susţine că, încă din copilărie, a fost îndrumată de doi ghizi spirituali. Odată cu trecerea timpului, ea a devenit conştientă că posedă un har deosebit: acela de a veni în ajutorul oamenilor dispăruţi, răpiţi, rătăciţi,etc., identificându-se temporar cu aceştia, şi, din păcate încercând şi ea toate sentimentele şi senzaţiile victimelor...Ulterior, fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil, Greta a fost, întâmplător, lovită de un fulger în timpul unei furtuni. Fizic nu a fost afectată, dar, după ce şi-a revenit din şocul resimţit, s-a trezit că stăpâneşte la perfecţie toate principiile chiromanţiei! Până atunci ea nu se ocupase niciodată de nici o formă de divinaţie. Valentina Gârlea, clarvăzătoarea oarbă din Iaşi, mărturiseşte: "Eu n-aş mai vrea să văd cu ochii fizici niciodată, căci ce văd cu ei parcă e o minciună! Cu ei am văzut ceva care îi o amăgeală, nu-i ceva adevărat ce vezi cu ochii fizici! E bine cu ei, ca să ştii să te fereşti şi să ştii să mergi, dar totuşi cu ei eşti ca orb pe Pământ! Lumea adevărată este cea văzută cu vederea adevărată, este cea văzută cu ochii minţii. Asta-i cea mai frumoasă!(...) Deşi n-am văzut cu ochii fizici decât foarte puţini ani, n-aş mai vrea nicicând încă trei vieţi de-aici înainte dacă mi-ar da Dumnezeu şi dacă mi-ar da să aleg - n-aş mai vrea să mai văd cu ochii deschişi. Ceea ce văd cu ochii închişi e mult mai frumos, e foarte frumos. Şi e mai frumos datorită culorilor. Din culori este totul, adevărul adevărat este în culori, e în preajma noastră!". Se pare că termenul general de clarsenzitivitate ne defineşte o "iluminare" telepatică sau precognitivă care poate alerta organismul să acţioneze corespunzător într-un mod în care persoanei în cauză să i se pară că trupul său a fost împins de un agent invizibil.

Asemenea senzaţii interioare au fost destul de des menţionate, mai ales în cazurile în care persoana împinsă la acţiune este de părere că a fost astfel salvată dintr-un pericol Winston Churchill a acţionat datorită unor astfel de impulsuri în mai multe ocazii; ca atunci când, scăpând de burii care îl capturaseră, a simţit că a fost "îndrumat" către singura casă al cărei proprietar nu 1-ar fi predat imediat autorităţilor.

Exemple de acest gen în istorie sunt nenumărate!

Clarviziunea se poate dezvolta până la un anumit nivel prin exerciţii mentale persistente. Nu v-aţi gândit niciodată că aţi putea vedea cu mintea, pentru că folosiţi în fiecare minut al vieţii dvs. vederea fizică. Naturii umane îi place confortul şi îi displace orice fel de efort susţinut. Încercând să percepeţi realitatea înconjurătoare prin intermediul minţii în loc să vă folosiţi vederea fizica este ca şi cum aţi merge desculţ când v-aţi putea foarte bine plimba în pantofii dvs. confortabili. De ce săvă bateţi capul? Merită?...

Dacă veţi înţelege ceea ce mintea dvs. poate să facă pentru dvs, cu siguranţă că veţi ajunge la concluzia că merită. Mintea umană, prin diviziunile ei superioară şi inferioară -supraconştientul şi subconştientul, are un potenţial enorm. Acesta trebuie folosit însă cu grijă, pentru simplul motiv că mintea poate să vindece şi mintea poate să ucidă. Aşa ciudat cum sună, mintea poate produce, opri sau schimba cursul evenimentelor, ca şi al vremii. Mintea poate afecta lumea fizică în mod mecanic, deranja dispozitivele electrice, ş.a.m.d.

Există un vechi proverb care spune:"Călătoria de o mie de mile începe cu un pas." Pentru a deveni clarvăzător şi a vă dezvolta potenţialul mental, trebuiesc făcuţi cinci paşi importanţi:

Primul pas: trebuie să acceptaţi ideea ca întreaga noastră cunoaştere este fragmentară şi iluzorie, datorită puterii noastre de percepţie limitate. Al doilea pas: trebuie să deschideţi un canal de comunicaţie cu extensiile lumii fizice care nu pot fi percepute prin cele cinci simţuri obişnuite. Al treilea pas: (şi poate cel mai dificil şi consumator de timp) trebuie să înţelegeţi realitatea nouă şi ciudată pe care aţi început s-o vedeţi prin mintea dvs. Al patrulea pas: trebuie să aplicaţi noua dvs. înţelegere pentru a obţine eventual unele rezultate în dimensiunea fizică (cum este cazul în procesul de vindecare mentală). Al cincilea pas: ţineţi energia dvs. nou dezvoltată sub controlul minţii conştiente şi al iertării sufleteşti. In ciuda realizărilor care pot fi uneori de-a dreptul surprinzătoare, rămâneţi modest şi caritabil.

Nu încape nici o îndoială că lumea fizică este mai mult nevăzută şi neauzită decît percepută. Ochii şi urechile umane pot să perceapă numai o gamă limitată a energiei radiante, care include lumina şi sunetul. Din punct de vedere al lungimilor de undă, radiaţia electromagnetică se desfăşoară pe o gamă foarte întinsă, de la razele gamma cu o lungime de undă mai mică de 0,01 nanometri până la undele radio măsurate în milioane de kilometri, în acest spectru atât de larg, lungimile de undă vizibile ochiului uman ocupă o bandă foarte îngustă, între 400 şi 700 de nanometri.

Din cele 65 sau mai multe octave de radiaţii cunoscute, ochiul uman este sensibil numai la una şi simţul auzului uman acoperă numai 11! Din acest punct de vedere suntem în multe privinţe inferiori multor animale, păsări şi insecte care pot vedea sau auzi sunete aflate mult sub limita de percepţie umană.

Cu toate acestea, cunoaşterea realităţii înconjurătoare depinde de văz şi de auz mai mult decât de orice altceva. Ciudat, nu-i aşa?

Şi mai ciudat încă este că aceleaşi simţuri (care percep oricum, mai puţin de o cincime din spectrul energiei radiante) ne înşeală atât de des Dacă într-o noapte frumoasă de vară priviţi cerul înstelat, rămâneţi probabil convins că ceea ce vedeţi este real.

Această convingere nu este însă adevărată Lumina călătoreşte în spaţiu cu viteza fantastică de 182 282 mile pe secundă.

În ciuda acestui fapt, datorită distanţelor uriaşe dintre stele, îi ia luminii mulţi ani ca să atingă sistemul nostru solar, Pământul şi ochii noştri. Steaua Aldebaran, de exemplu, se află în spaţiu la o depărtare de 68 ani lumină Aceasta înseamnă că razele de lumină care ating retina noastră acum, au fost emise de Aldebaran cu 68 de ani în urmă Ca urmare, ceea ce vedem este locul unde se afla Aldebaran cu aproape şapte decenii în urmă. Între timp Aldebaran a călătorit în spaţiu milioane de mile şi este localizată acum într-un loc pe care nu-1 putem vedea (pentru că îi va lua luminii alţi 68 de ani să atingă Pământul şi vederea noastră). În mod similar, dacă oricare dintre planetele sistemului Aldebaran ar fi locuită şi locuitorii ei ar putea să urmărească evenimentele care se desfăşoară pe Pământ, aceştia ar privi acum imaginile formate cu 68 de ani în urmă, fiind în 1997 martorii depresiei economice din 1929.

Nici una dintre stelele pe care le admirăm în nopţile senine de vară, nu sunt de fapt în locurile în care (credem că) le vedem, întregul peisaj celest nu este nimic altceva decât... o iluzie. Sunt atât de multe iluzii cu care trăim!

S-a crezut că Pămîntul este plat şi despre Soare că se învârte în jurul Pământului, pînă în secolele XV şi XVI când astronomii şi fizicienii Nicolaus Copernicus, Giordano Bruno şi Galileo Galilei au formulat şi completat teoria lor heliocentrică.

Spaţiul şi timpul au fost percepute ca noţiuni absolute şi universale până în secolul XX, când teoria relativităţii a lui Albert Einstein a demonstrat că atât spaţiul cât şi timpul sunt elastice şi pot fi restrânse sau extinse prin mişcare. Deoarece acestea variază în funcţie de gravitaţie, timpul trece mai repede în spaţiul cosmic, unde gravitaţia Pământului este mai slabă.

Aşadar, dacă vizibilului nu i se poate acorda întotdeauna credibilitate aşa cum este perceput prin intermediul facultăţilor noastre fizice, de ce ar întoarce oricine spatele cu încăpăţî nare invizibilului?... Odată ce acceptaţi ideea că invizibilul nu este sinonim cu conceptul de nimic, treceţi la al doilea pas - deschideţi canalul de comunicaţie. Alocaţi timp în fiecare zi, unor exerciţii mentale foarte simple, începeţi cu o jumătate de oră şi pe măsură ce trece timpul, creşteţi durata la cât simţiţi că vă este confortabil. Rutina şi antrenamentul joacă un rol foarte important şi vă vor ajuta să vă dezvoltaţi abilităţile mentale.

Alegeţi un loc liniştit şi încercaţi să exersaţi în fiecare zi la aceeaşi oră. Canalul de comunicaţii care trebuie să se deschidă se află undeva în partea frontală a capului, în locul în care se împreunează sprâncenele dvs. Concentraţi-vă asupra acestui punct şi imaginaţi-vă că puteţi să vedeţi cu partea frontală a creierului. Imaginaţi-vă că eu-1 real al dvs. este închis în corpul fizic şi încearcă să sară în altă dimensiune prin partea frontală a capului.

La început nu veţi experimenta nici o senzaţie specială şi nu veţi vedea mai nimic. Mulţi cărora li s-a spus să exerseze în acest fel au adormit sau au continuat să se gândească la problemele lor zilnice. S-au plictisit ori au ajuns la concluzia că e o nebunie şi în final au renunţat. Şi totuşi, alţii care au persistat să se concentreze la punctul» regiunea frontală a capului, au fost în final capabili să adoarmă mintea conştientă şi au început să vadă, pttţin câte puţin, puncte sau raze de lumină, stele colorate sau alte figuri geometrice care se rotesc. Ca o regulă, următoarea senzaţie experimentată de cei mai mulţi, se aseamănă cu o călătorie printr-un tunel de ceaţă la capătul căruia se află un punct de lumină.

În fine, cea de-a treia categorie este alcătuită din cei care chiar au ajuns să experimenteze clarviziunea. Este necesar un interval de timp de o jumătate de oră până la o oră pentru a împinge pe cineva în altă dimensiune. Oameni care nu se interesaseră niciodată până la momentul respectiv de fenomenul ocult, au fost în felul acesta capabili să-şi revadă vieţile trecute şi viitorul, să comunice mental cu rudele decedate, ş.a.m.d.

Aceştia s-au întors în timp şi au descris lupte, câmpuri de bătălie şi locuri despre care nu aveau să ştie cum arată. Au desenat hărţi ale unor insule îndepărtate, una dintre ele scufundată astăzi, şi tot aşa.

La o întâlnire amicală, un domn care s-a supus unui experiment şi mai complicat, a fost capabil să vadă şi să vorbească bunicilor, părinţilor şi soţilor decedaţi ai persoanelor din audienţă. Domnul respectiv a descris felul în care aceştia arătau. Deşi unul dintre bunici era decedat de mai bine de 50 de ani şi murise înainte ca nepoata lui prezentă în adunare să se nască, acesta a transmis nepoatei un avertisment care s-a materializat un an mai târziu. Domnul supus experimentului a fost de asemeni capabil să citească aura celor din audienţă, indicând anumite boli care aveau să se dezvolte în următorii câţiva ani. Observaţiile lui au fost confirmate în mare parte deoarece fiecare era mai mult sau mai puţin conştient de istoria lui medicală. In fine, domnul a mai fost capabil să călătorească în viitor şi să prezică evenimente care au început într-adevâr să se materializeze câteva luni mai târziu.

Aşadar, este foarte interesant de observat că oricine, indiferent de stadiul de dezvoltare a abilităţilor mentale însă stimulat de un catalizator energetic poate să învârtă butonul şi să funcţioneze în dimensiunea nematerială. Experimentarea clarviziunii poate fi diferită pentru că fiecare individ este o entitate diferită.

S-ar putea ca odată ce aţi sărit în dimensiunea nematerială să vă treziţi înconjurat de o ceaţă groasă, sau să vă aflaţi dintr-odată într-un peisaj care nu diferă de locurile pe care sunteţi obişnuit să le vedeţi în viaţa zilnică. Ca regulă, claraudiţia se dezvoltă mai târziu decât clarviziunea. Aşadar, este foarte posibil să deveniţi clarvăzător şi să continuaţi să fiţi surd în cealaltă dimensiune. Dacă totuşi claraudiţia se dezvoltă în acelaşi timp cu clarviziunea, posibil să începeţi să auziţi sunete neinteligibile şi neplăcute sau voci articulate, muzică, etc.

Întregul proces de dezvoltare a clarviziunii poate să ia oricât, de la câteva minute până la câteva zile, săptămâni, luni sau ani. Poate fi comparat cu efortul de a prinde o transmisie TV, unde iniţial imaginea lipseşte, se întrerupe adesea sau prezintă interferenţe, ca în final să apară clară, colorată şi animată pentru că de fapt Aceasta este clarvederea, un fel de TV show din alte sfere. Odată ce canalul de comunicaţie este deschis, vă veţi simţi ca un spectator ce urmăreş te un film într-un cinematograf. In faţa ochilor dvs. mentali vor apare imagini ce se vor succede unele pe altele în acelaşi fel în care imaginile unui film se succed pe un ecran de cinema. Multe dintre acestea vor fi asemănătoare celor pe care le ştiţi din viaţa de toate zilele, precum peisaje însorite cu case sau clădiri, copaci, flori, etc. Altele vor fi diferite, în sensul că legile care guvernează lumea materială încetează să mai lucreze. Veţi fi astfel surprins să constataţi că oamenii pe care i-aţi crezut morţi, îşi continuă de fapt existenţa, uneori într-o stare mult mai fericită decât aceea pe care au trăit-o atunci când se aflau printre noi.

Veţi vedea de asemeni oameni pe care nu îi cunoaşteţi ş pe care nu i-aţi fi putut întâlni niciodată din simplul motiv că aceştia au trăit pe pământ cu zeci, sute sau mii de ani înainte.

Felul în care aceste entităţi vorbesc diferă de modul în care oamenii comunică în lumea materială. Aceştia nu au nevoie să deschidă gura şi să articuleze cuvinte, aşa cum trebuie să facem noi aici pentru a ne exprima gândurile. Ceea ce aceştia gândesc, apare ca o altă imagine. Când o astfel de entitate va spune de exemplu, că i-a plăcut plăcinta cu cireşe în timpul vieţii pământeşti, o plăcintă cu cireşe va apare drept o altă imagine şi încă arătând atât de bine încât aproape că ţi se face foame. Când entitatea vă va povesti despre fosta ei reşedinţă, casa respectivă va apare în imagine aşa cum se afla la vremea respectivă localizată pe partea dreaptă a străzii care urca pe un deal, vopsită în gri, cu două etaje şi o curte îngustă.

Atunci când descrieţi imaginile pe care le vedeţi, trebuie să observaţi întotdeauna din ce parte vine lumina soarelui, astfel încât să puteţi marca cu uşurinţă punctele cardinale, Fluxul imaginilor zboară din mintea clarvăzătorului în mintea oamenilor aflaţi în dimensiunea nematerială şi din mintea acestora înapoi în mintea clarvăzătorului cu o viteză fantastică, încât adesea este greu să urmăreşti şi să traduci în cuvinte toate scenele şi detaliile pe care le vezi. în cazul în care doreşti ca acestea să nu se piardă, trebuie să-ţi imprimi vocea pe un casetofon sau să scrii ceea ce vezi pe o bucată de hârtie mai ales numerele, datele, anii, literele, numele, hărţile, ş.a.m.d. Învăţaţi să desenaţi deoarece desenatul joacă un rol foarte important, ajutând la descifrarea imaginilor pe care le vedeţi.

Cum clarviziunea şi abilităţile mentale lucrează la mai multe nivele, puteţi întotdeauna să abordaţi nivelul următor. După ce aţi învăţat să fiţi spectator, învăţaţi să deveniţi un actor. Puteţi oricând să vă părăsiţi locul de observator şi să jucaţi drama ce se desfăşoară în faţa ochilor dvs. mentali ca făcând parte din ea. în acelaşi fel în care aţi învăţat să învingeţi densitatea materiei fizice şi să observaţi dimensiunea nematerială prin partea frontală a creierului dvs, puteţi învăţa acum să învingeţi relaţia spaţiu-timp. Aşadar, ori de câte ori aveţi o viziune, încercaţi să săriţi în ea şi să deveniţi parte din acţiune.

Să presupunem că cineva v-a cerut să descrieţi tot ceea ce puteţi să vedeţi, despre un prinţ medieval care a trăit acum 500 de ani. Mergeţi înapoi în timp, căpătaţi acces la perioada în care el a trăit şi săriţi în imaginea pe care o vedeţi. S-ar putea ca dintr-odată să vă treziţi într-o fortăreaţă cu pereţi groşi, chiar faţă în faţă cu prinţul. Observaţi cu atenţie ceea ce vă înconjoară şi încercaţi să aflaţi anul în care sunteţi. Pentru că este atât de frig acolo, încercaţi să aflaţi în ce anotimp sunteţi. Uitaţi-vă prin fereastra micuţă pe care aţi zărit-o în stânga. Peisajul arată şi miroase ca o mlaştină. Vremea este ceţoasă, astfel încât nu puteţi vedea lumina soarelui. Cu toate acestea, vocea dvs. interioară vă va spune că vă aflaţi în luna octombrie şi că micuţa fereastră este îndreptată către Vest. Observaţi faţa şi mâinile prinţului, hainele şi personalitatea lui.

Veţi şti imediat dacă acesta a fost o minte luminată sau îngustă, dacă a fost blând şi îngăduitor sau arogant şi crud. Micul rege va începe sa vă spună povestea vieţii lui, intenţiile lui împreună cu realizările şi înfrângerile pe care le-a suferit, precum şi unele evenimente din viitorul ţării peste care a stăpânit în urmă cu 500 de ani.

Diferite imagini înfăţişând gusturi culinare ciudate, leacuri populare interesante, poveşti de dragoste, comploturi şi episoade de război, alianţe secrete, tactici şi strategii, vor zbura în faţa ochilor dvs. mentali cu o viteză ameţitoare. Deoarece acum sunteţi parte din clişeul respectiv de timp, vă puteţi deplasa prin fortăreaţă la locul în care sunt ţinute documentele. Chiar dacă nu veţi înţelege acele litere ciudate, vocea dvs. interioară vă va spune despre ce este vorba în documente pentru simplul motiv că mintea este un limbaj universal care nu cunoaşte bariere.

Este greu de înţeles şi mai ales greu de crezut că în felul acesta poţi să accesezi documente, să observi obiecte cum ar fi spre exemplu, una dintre săbiile Basarabilor împodobită cu un rubin şi perle sau să stai de vorbă cu personaje istorice cum ar fi unul dintre foştii conducători romani care îţi va spune printre multe altele, că singura femeie pe care a iubit-o vreodată era ardeleanca, îţi va arăta pe hartă locul unde obişnuia să o întâlnească şi că de la aceasta a avut o fiică. Veţi înţelege mai bine, probabil, întreaga'i dee de a sări în imagine şi a acţiona în diferite clişee de timp dacă veţi compara acest concept cu conceptul realităţii virtuale din lumea computerelor. O întrebare de bun simţ pe care oricine şi-ar pune-o ar fi: "cum ştiu că ceea ce văd în timpul călătoriei mentale nu este produsul imaginaţiei mele?"...

Verificarea este relativ simplă. Confruntaţi toate observaţiile dvs. cu evidenţele din cărţile de istorie, atlase geografice, recorduri medicale, ş.a.m.d. Multe dintre observaţii nu le veţi găsi scrise niciunde sau vor fi total diferite de ceea ce se ştie sau se crede astăzi.

Şi totuşi, vor fi multe altele care vor coincide exact cu istoria formală de exemplu, dându-vă astfel asigurarea că sunteţi corect în ceea ce vedeţi. Al doilea nivel al dezvoltării mentale este, de asemeni, foarte important dacă doriţi să practicaţi vindecarea mentală. Observarea aurei şi scanarea corpului fizic printr-o viziune asemănătoare razelor X, vă vor da o idee apropos de anamneză, starea prezentă şi viitoare a sănătăţii, ş.a.m.d. Procesul de vindecare în sine trebuie însă, să fie ajutat printr-o săritură în corpul fizic. Folosind clarvederea, puteţi vedea spre exemplu, o formaţiune tumoral£ undeva în interiorul corpului. In funcţie de culorile şi striaţiile aurei vă puteţi face o idee despre etiologia formaţiunii respective, stadiile de dezvoltare şi prognosticul bolii. Dar nu veţi putea niciodată determina tumora să regreseze şi nu veţi putea restabili ordinea fiziologică dacă nu veţi învăţa să irecţionaţi energia dvs. ca o rază laser, dacă nu veţi trimite mintea dvs. să lucreze direct cu ţesuturile alterate şi să subordoneze voinţa lor voinţei dvs.

Motivul pentru care Albert Einstein rămâne considerat un intelect eminent, este că acesta a adus o schimbare modului în care omul vedea Universul.Prin ecuaţiile fizicii moderne, Einstein a tradus învăţăturile înţelepciunii antice. Teoria relativităţii şi alte studii nepreţuite au demonstrat ceea ce înţelepţii trecutului foarte îndepărtat ştiau ca un fapt de la sine înţeles: timpul, spaţiul şi materia sunt iluzii ce se pot transcende. Sună ciudat, însă trecutul, prezentul şi viitorul, ca o succesiune de evenimente, nu există. Atât trecutul cât şi viitorul sunt la fel de vii şi palpabile ca prezentul. Tot ceea ce s-a întâmplat oricând, oriunde în lumea aceasta, este înscris într-un fel de Memorie Universală şi va rămâne înscris acolo pentru eternitate. Puteţi merge oricând cu mintea şi căpăta acces la orice clişeu de timp în acelaşi fel în care mergeţi la un magazin video şi împrumutaţi p casetă video, o derulaţi şi o vizionaţi. Dacă doriţi să vedeţi ce vor conţine ştirile de mâine, duceţi-vă si împrumutaţi caseta pe care scrie ştirile zilei de mâine. Accesând ştirile de mâine în Aprilie 1995 spre exemplu, în imaginea casetei împrumutată din viitor a apărut întreg scenariul tragediei avionului TWA care a survenit un an şi trei luni mai târziu.

In acelaşi fel în care mintea poate transcende timpul, poate transcende spaţiul şi materia. De aceea poţi, la un moment dat, să te plimbi cu mintea pe fundul oceanului şi în momentul următor să iei o fotografie aeriană a aceleiaşi locaţii. Sau să ştii că persoana care te-a chemat adineauri la telefon, are o problemă cardiacă ce îi afectează circulaţia periferică, şi tot aşa.

S-a observat că tranzitele planetare şi mai ales fazele Lunii ecranează clarvederea în acelaşi fel în care ceaţa sau norii obstrucţionează vederea fizică.Energia diferită a fiecărei persoane cu care se inţeracţionează poate creşte sau micşora până la un anumit punct, gradul de percepţie al clarvăzătorului.

Pentru că tocmai au fost menţionate tranzitele planetare, după data de 28 Ianuarie 1998, când Neptun a intrat în semnul Vărsătorului, mulţi au început să experimenteze primele semne de clarviziune sau claraudiţie.

În final se poate spune că subiectul clarviziunii împreuna cu toate topicile adiacente, este fascinant şi nesfârşit. Dacă vreţi să vă dezvoltaţi această minunată calitate şi simţiţi că puteţi să o faceţi, faceţi-o. Dacă nu ... înseamnă că timpul dvs. nu a sosit încă. In orice caz, nu încercaţi să uzaţi de nici un fel de mijloc artificial, ştiindu-se că alcoolul şi drogurile sunt adesea folosite pentru a se induce stări alterate ale conştientului. Trebuie să ştiţi că dependenţa de droguri şi alcoolismul afectează nu numai viaţa prezentă a consumatorului, dar provoacă o suferinţă prelungită a acestuia după moarte şi pot genera handicaparea organismului fizic în viaţa următoare.

Dacă simţiţi că sunteţi pe calea cea bună, practicaţi în fiecare zi şi aveţi răbdare. Tineji minte că nimeni nu poate să alerge înainte să înveţe să meargă şi nimeni nu poate să zboare înainte să înveţe să alerge. Aşteptaţi-vă să fiţi de un milion de ori supus erorii înainte de a fi q singură data corect după cum cei mai sensibili şi experimentaţi clarvăzători sunt atât de des corecţi în viziunile lor şi totuşi, aceştia la fel de des au dat greş. Păstraţi o atitudine de bun simţ, încercaţi să verificaţi tot timpul ceea ce observaţi şi rămâneţi descins la schimburile de informaţii şi idei. învăţaţi cât se poate de mult, educaţi-vă şi evitaţi veştile rele, evitaţi să fiţi grosolan pentru că fără rafinamentul intelectului şi delicateţea sufletului, clarvederea rămâne o trăsătură trivială a unui om primitiv. Cu cât clarvederea se va deschide mai mult, cu atât veţi înţelege că nimic în lumea aceasta nu este de criticat, de condamnat sau de persiflat, ci totul este omenesc si de compătimit. Reţineţi că indiferent cat de multe ştim cu toţii, cunoaşterea noastră rămâne iluzorie şi fragmentară , şi în final numai Dumnezeu ştie totul.

Nu uitaţi că, indiferent de cât de multe aflăm cu toţii sau nu reuşim să aflăm niciodată, singurul lucru important, aşa cum Albert Einstein a spus odată, este să nu încetezi să te întrebi.

Mult succes!