Omul Creator





Fiecare om se naste cu abilitatea de a gandi cu mintea lui, in mod creativ. De ce ajung oamenii sa gandeasca in timp mai mult dupa mintea altora?! De ce isi pierd ei sensul si puterile originale, cu care au fost inzestrati de la nastere si de la crearea lor de catre Creatorul Universal? De ce ajung dependenti de sisteme, teorii, preturi, oameni din viata lor? Si cum ar trebui omul sa regaseasca starea sa originala, divina, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, Tatal Creator, care i-a dat si Fiului sau Om toate darurile si puterile sale?

Sunt intrebari grele, si fara sa ma simt o autoritate in domeniu, cred ca este de datoria mea de om sa caut si eu un raspuns la ele. Este pacat ca lumea de azi ne invata sa avem alte intrebari si alte preocupari, dar nu sa ne preocupe cum sa fim ceea ce ni s-a dat sa fim in lume, niste Creatori, dupa chipul si asemanarea Tatalui Creator. Poate cuiva ii convine ca oamenii sa fie azi doar consumatori.

Dar cui ii poate conveni asta? Probabil celor care creeaza, dar vor sa fie ei singurii creatori pe lume, si sa vanda celorlalti cat mai multe produse si idei de consum, pastrand astfel doar pentru ei puterea creatoare... Probabil celor care azi creeaza noi legi juridice si standarde economice prin care ceilalti sa nu mai poate crea nimic decat in limitele impuse de ei. Probabil celor care, lipsiti de puterea de a crea o lume perfecta pentru toti, deci o lume divina, se multumesc cu ideea de a crea o lume doar dupa puterea lor limitata, limitandu-i pe toti la ideile lor!

De mici suntem asaltati de ideile parintilor nostri, care au fost crescuti intr-un anumit sistem si au fost invatati sa isi educe copiii ca sa ramana dependenti de acelasi sistem. Este acel sistem al ideilor limitate, in care copiii invata ca atotputernice sunt statul, religia, economia, si alte asemenea lucruri create de unii inaintasi ai lor. Fiindca parintii cred in anumite lucruri, copiii invata de mici ca ele sunt lucrurile esentiale si pentru ei.

Astfel, copiii ajung mici copii ale parintilor lor, cu aceleasi idealuri marunte, si cu aceleasi convingeri si moduri de viata. Nu exista nici un progres de la o generatie la alta, in materie de idealuri spirituale. Exista doar stagnare spirituala. Progresul tehnologic nu satisface nevoile spirituale ale omului, doar il face sa se simta ceva mai reconfortat si de fapt mai dependent de tehnologie, dar fara sa il faca mai viu, mai adevarat...

Care este idealul omului "modern" de azi? Sa aiba o cariera, sa castige bine, si poate sa lase si ceva mostenire copiilor, care ar putea apoi doar sa repete acelasi ideal pentru ei si cu copiii lor. Altii - asa-zisii oameni de stiinta - ar asigura lumii si un progres tehnologic, cu care omul ar putea ajunge poate si la stele, sa le colonizeze poate... in barci materiale cumva. Iar in timp ce omul marunt se hraneste cu acest "ideal" perpetuat prin educatie si reclama, prin propaganda si propovaduire, cei care conduc aceasta omenire marunta din umbra guvernelor si bancilor, a bisericilor si armatelor, aleg destinul tuturor.

Dar, in acelasi timp, exista si cei care stiu ca omul are un alt destin, care i-a fost menit inca de la crearea sa. Un destin mult mai inalt, de a crea lumea, si nu de a o consuma. De a cunoaste totul pentru a crea un viitor mai bun pentru toti. De a construi viitorul prin contributia fiecaruia, nu doar la ordinele catorva avizi de putere. Acestia nu sunt la putere, oficial, dar ei sunt cei care inspira omenirea pentru solutii cu adevarat utile.

Ei sunt cei care vindeca fara sa vanda medicamente, informeaza fara sa vanda televiziune, comunica fara sa foloseasca telefoane scumpe si construiesc in lume fara sa ceara dijma. Ei sunt cei pe care nici o armata nu ii poate lua prizonieri, si pe care nici o banca nu si-i poate face datori. Ei sunt cei pe care nici o biserica nu si-i poate face enoriasi, si nici un partid politic nu si-i poate face adepti.

Sunt Oamenii Creatori, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu Creatorul. Unii ii numesc Mari Maestri, Guru, ingeri din Shamballa, initiati ai Fraternitatii Albe etc. Altii ii numesc escroci, profeti falsi, ezoteristi dusi cu pluta etc. Dar ei sunt cei care, fara sa caute celebritatea si puterea, transmit tuturor, telepatic si intelept, mesajul lor. Acel mesaj il receptioneaza bine numai cei care sunt pe frecventa lor.

Fiecare om ar trebui sa se intrebe singur daca doreste sa fie un consumator sau un Creator.

Consumatorul consuma ce produc altii, si de aceea el ajunge dependent de produsele, ideile, teoriile si sistemele create si conduse de altii. Nefiind capabil sa mai fie un om creator, el trebuie sa moara la un moment dat, fiindca poate reusi in viata doar ceea a fost capabil sa ofere vietii tuturor.

Creatorul este cel care creeaza sensuri si solutii noi, prin gandirea sa creativa, in primul rand in viata sa, si apoi si in a celorlalti, si face asta pentru mai binele tuturor, nu doar pentru mai binele sau, al familiei sale, al clicii sale, al partidului sau, al religiei sale etc... Creatorul poate atinge chiar si nemurirea, daca o poate oferi si celorlalti.

Iar daca azi am ajuns sa fim mai mult consumatori decat creatori, nu este neaparat vina societatii consumiste. Este si vina fiecarui om care, atunci cand simte ca poate fi mai mult decat un consumator, prefera sa ramana asa doar fiindca ii place sau ii convine sa traiasca doar asa cum vor altii...

Este un eseu modest acesta, pe care l-am scris dupa ce am citit cartile Anastasiei, de la http://www.editura-dianusa.com/ro/anastasia.html

Fiecare sa creada sau nu, dupa gandirea si constiinta lui. Fiecaruia dupa credinta lui ...


                                                                    articol scris de Adi M


.