Increderea in ...Ceilalti



Ce inseamna a avea incredere in cineva?
Care sunt criteriile care stau la baza increderii pe care o acordati celor din jur?


Intrebari simple cu raspunsuri complexe. Poate privind dintr-o perspectiva personala raspunsul poate fi direct si fara complicatii. Dar daca ne uitam in jurul nostru putem observa cum fiecare persoana priveste lucrurile dintr-o alta perspectiva. Motivatiile care stau la baza increderii in cei din jur sunt foate multe si diferite de cele personale. De aceea eu pot avea incredere in cineva dar cealalta persoana nu poate avea incredere in mine. Sau invers...

Increderea pe care o acordam celor din jur are la baza o combinatie de rationament, emotie, dorinta si asteptari. Dar la fiecare din noi se cele 4 elemente se regasesc in proportii diferite. In plus ele variaza si in timp. Astazi putem fi intr-o stare emotionala mai puternica si care poate eclipsa modul in care gandim. Dintre cele 4 elemente cel mai greu de evaluat si cel mai evaziv este cel legat de asteptarile pe care le avem.

Aici as dori sa fac o diferenta dintre dorinta si asteptari. Aparent pot indica acelasi lucru. Dar de fapt sunt elemente diferite. Dorinta reprezinta o nevoia constientizata de a face un anumit lucru. Ea reprezinta in final un obiectiv de atins. Si pentru aceasta poti filtra o persoana daca iti este de folos in ceea ce vrei sa obtii sau nu. Asteptarile sunt legate de idealurile pe care le avem si tendinta de auto-iluzionare. Si aici discutam de fapt de capacitatea omului (de fapt incapacitatea) de a percepe adevarul in totalitate. Noi vedem intotdeauna doar o fateta - uneori mai multe. Dar nicioadata toate fatetele si ipostazele. Pentru ceea ce nu vedem avem tendinta de pune de la noi, de a umple golurile. Gradul de idelizare sau tendinta de a proiecta asteptari asupra persoanelor din jurul nostru exista in noi toti dar in concentratii diferite. Unii au tendinta de a pune foarte mult de la ei si de a distorsiona realitatea intr-o maniera halucinanta. Iar aceste persoane ajung sa fie dezamagite usor de catre cei din jur iar increderea in semeni sa fie zdruncintata rapid. Altii nu au incredere in cei din jur decat pana acestia nu dovedesc ca merita.

Iar planul sentimental este cel mai vizat la dezechilibre de acest tip. Ne indragostim si brusc acordam incredere totala celuilalt. Nimic rau in asta! Dar cum spuneam la setiunea incredere este inclusa si componenta de asteptare. Te astepti ca aceea persoana sa faca ceva anume sau sa aiba un comportament apropiat cu ceea ce iti doresti. Un exemplu foarte clar este cel legat de planul erotic: chiar daca ai o comunicare excelenta cu partenerul/partenera ta nu inseamna ca si la pat lucrurile stau la fel de bine. Si invers! Dar noi ajungem sa fim dezamagiti de lucruri care se intampla diferit de cum ne asteptam. Si pe deasupra proiectam aceasta insatisfactie asupra acelei persoane.

Acum vine o intrebare: cum ar fi mai bine? Sa avem sau nu incredere in cei din jur?incredere...dar in acelasi timp stiu ca pot apare elemente care sa faca lucrurile sa iasa altfel.

Raspunsul , din perspectiva mea, este ca trebuie sa ajungem ajungem la punctul de mijloc. Da, am incredere, dar in acelasi timp sunt atent daca ceea ce ma astept eu de la persoana respectiva are legatura cu realitatea. Dorintele mele au fost clar exprimate? Oare persoana respectiva are posibilitatea de a oferi acel lucru? Sau am cules eu toate datele inainte de a proiecta ceva asupra lui/ei? Si totul tine de exercitiu...nu toti ne nastem cu capacitatea de discerne realitatea de imaginar sau de a nu distorsiona lucrurile. Dar cu totii ,cu un minim de efort ,ne putem evalua si re-evalua in permanenta asteptarile. Si astfel ne putem scuti de multa suferinta si durere.

Redau un citat din Friedrich Nietzsche legat de incredere: 'Nu sunt suparat ca m-ai mintit. Sunt suparat pentru ca de acum incolo nu te mai pot crede!'


                                                           

                                                                                  multumesc Dan Ciubotaru



.