Cronobiologie şi Rezonanţă

 

 

Să încercăm în cele ce urmează să conturăm o „zi ideală” a unui om obişnuit, ţinând cont de procesele fiziologice ale organismului uman, adică de principiile cronobiologiei şi de fenomenele subtile de rezonanţă ce se produc în fiinţa umană în aceste intervale.

Creierul este o adevărată uzină misterioasă care, la fel ca toate uzinele, are un anumit orar, în funcţie de care corpul secretă anumite substanţe chimice. Acestea amplifică umorul, vigilenţa, plăcerea erotică sau somnul, activităţile intelectuale sau relaxarea. Atunci de ce să nu ne programăm ziua în funcţie de acest orar tainic, pentru a fi aproape în permanenţă într-o formă maximă?

Între orele 6 - 8 este foarte bine să ne trezim din somn, pentru că astfel vom beneficia cu siguranţă de un tonus excelent şi de un umor sănătos. Începând cu ora 6, corpul nostru secretă un anumit hormon, care este responsabil de momentul trezirii din somn, şi anume cortizonul, a cărui secreţie este maximă între orele 7 - 8, această perioadă fiind ideală pentru a ne trezi din somn cu uşurinţă, fiind plini de vioiciune. Important este să nu ne trezim brusc şi penibil din aburii onirici doar pentru a ne precipita spre tumultul cotidian. Momentul delicat al trecerii de la conştiinţa stării de vis la conştiinţa stării de veghe trebuie prelungit, observat, conştientizat. A ne culca atunci din nou este o eroare, pentru că, spre ora 9, organismul nostru secretă endorfine (nişte complexe analgezice naturale) care produc un somn greu, din care ne va fi dificil să ne trezim fără o eventuală migrenă sau fără o stare proastă.

Între orele 9 - 10 este momentul cel mai propice pentru fuziunile amoroase pline de dragoste, pentru că atunci nivelul serotoninei (mesagerul cerebral al plăcerii) este la apogeu. O altă modalitate de a amplifica starea de bine interior pentru a începe o nouă zi de muncă ar putea fi realizarea unui masaj uşor de relaxare, deoarece senzaţiile tactile sunt mult amplificate şi astfel vom fi pe deplin pregătiţi să facem faţă la toate încercările zilei. O altă posibilitate de a ne petrece acest timp ar fi o programare la dentist dat fiind faptul că endorfinele ne fac mai puţin receptivi la durere.

Între orele 10 - 12, vigilenţa noastră atinge maximum şi memoria de scurtă durată - numită "memorie de muncă" - este foarte activă. Este momentul ideal pentru a reflecta profund şi eficient sau pentru a dezbate idei. Începând cu acestă perioadă vom lucra mai mult şi mai bine, cu o risipă mult mai mică de energie, căci vom fi mai liniştiţi şi detensionaţi. Să nu lăsăm niciodată ca ambianţa adesea febrilă de la locul de muncă să ne domine, chiar dacă sarcina ce o avem de îndeplinit este presantă. Cu cât munca este mai urgentă, mai importantă sau mai complexă, impunând aspecte decizionale, cu atât mai limpede trebuie să ne păstrăm capul.

Între orele 13 - 14 este momentul favorabil relaxării profunde. Schimbarea bruscă de tonus ce apare în general după masa de prânz nu se datorează doar digestiei, ci şi scăderii concentraţiei de adrenalină, hormon care accelerează ritmul cardiac. Se consideră că necesitatea acestui moment de pauză de la mijlocul zilei a fost înscrisă în patrimoniul nostru genetic din timpurile cele mai îndepărtate. Strămoşii noştri întrerupeau atunci activitatea din cauza căldurii de la amiază şi se retrăgeau în peşteri, la răcoare. O siestă de 20 de minute este suficientă pentru refacerea forţelor.

Între orele 15 - 16 nu există secreţie hormonală caracteristică. Totuşi, cronobiologii sunt categorici: acum, capacităţile noastre intelectuale funcţionează la cel mai scăzut nivel, în contrast cu o condiţie fizică optimă. Urmăriţi ca de fiecare dată când vă întoarceţi de la serviciu să faceţi mişcare, să mergeţi pe jos o bucată de drum, să treceţi printr-un parc, să renunţaţi la a mai lua ascensorul şi deci să urcaţi pe jos treptele blocului pentru că astfel se va activa circulaţia sangvină, destinzând musculatura picioarelor.

Începând cu ora 18, activitatea intelectuală şi vigilenţa mentală cunosc un nou apogeu. Este o perioadă favorabilă pentru a ne relaxa corpul şi mintea prin exerciţii de hatha-yoga, pranayama şi mediaţii, eliminând astfel orice impuritate din fiinţă, gândurile obsesive acumulate de-a lungul zilei, realizând o stare de detaşare de tot ceea ce ne-ar putea perturba liniştea interioară. Este un moment minunat pentru a ne îndrepta cu toată fiinţa spre Dumnezeu pentru a ne regăsi pe noi înşine.

De obicei, între orele 20 - 21 se serveşte masa de seară, dar, atenţie! În această perioadă enzimele hepatice sunt mai puţin active, ceea ce impune un plus de moderaţie. Masa de seară este bine să conţină alimente uşoare, sattvice pentru a ajuta organismul să funcţioneze corespunzător.

Melatonina, care este "hormonul somnului", invadeazã în mod progresiv organismul începând cu ora 18. Totuşi, nevoia de odihnă este resimţită abia pe la ora 20, şi apoi din 2 în 2 ore: la ora 22, la miezul nopţii, la ora 2 noaptea etc; O lectură care să incite prea mult mentalul, conversaţiile animate şi discuţiile, în general orice activitate prea tonifiantă pentru psihic, sunt complet nerecomandate înainte de culcare.

Dar este bine de ştiut: nu există (pentru cei cu insomnie) somnifer mai bun ca amorul cu continenţă. Plăcerea erotică prelungită antrenează la nivelul creierului secreţia masivă de endorfine care, printre altele, favorizează somnul.

Este cel mai bine să ne odihnim între orele 22 - 1, pentru că mai ales atunci hormonul de creştere, care este indispensabil reînnoirii celulelor, este secretat în cantitate foarte mare. Acest hormon ne permite, de asemenea, să fixăm cât mai bine experienţele zilei anterioare, să ne refacem forţele şi să ne trezim odihniţi şi bine-dispuşi. Pentru aceasta este bine să ne însămânţăm psihicul cu imagini mentale pozitive. Există nenumărate metode de a ne încărca benefic subconştientul încă înainte de a adormi, deoarece se ştie că mai ales atunci subconştientul nostru este foarte vulnerabil la orice sugestie. Şi de ce să nu îl încărcăm cu sugestii benefice?

Pentru început să ne reprezentăm tot ceea ce dorim să obţinem ca fiind ceva deja obţinut. De la bun început trebuie să fim perfect convinşi că aceste lucruri se vor împlini exact aşa cum ni le imaginăm noi. Mai departe subconştientul nostru va lucra conştiincios asupra acestor reprezentări pozitive, benefice. Acest lucru ne va face să avem un somn profund şi fericit, iar cu cât somnul va fi mai profund, cu atât mai repede se vor realiza imaginile şi dorinţele pozitive pe care le-am plantat, pentru că „noaptea este un sfetnic bun”!

IPOCRIZÍE

IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlâc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)

"If for honesty

You want apologies

I don’t sympathize

If for kindness

You substitute blindness

Please open your eyes…"





.

Cine sunt ... Ingerii ?

 

Cuvântul "înger" derivă din grecescul "angelos" care înseamnă "mesager". După cum ne sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului ; ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum al vieţii.

Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii. Cunosc secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni. Chiar dacă noi nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra noastră în orice clipă, ne ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.

Îngerii se află pretutindeni: ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare. Nefiind îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi, care suntem constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului ; este suficient să ne gândim la ei şi imediat sunt alături de noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios.

În întreg Universul, fiecare înger are atribuţii precise. Galaxiile, planetele, stelele sau, dacă vorbim de lumea în care trăim, oceanele, râurile, oraşele, naţiunile, sunt încredinţate supravegherii îngerilor. Pentru a-şi îndeplini misiunea pe care o au pe Pământ, ei se consacră foarte mult pentru ghidarea şi protecţia oamenilor.

Încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieţii sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger personal.

Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor? Probabil că n-o să ştim niciodată cu precizie în cursul vieţii noastre terestre. Nu ştim niciodată exact cât de mult veghează şi câte fac pentru noi proprii părinţi pe care îi cunoaştem şi îi percepem fizic, cum am putea şti precis câte fac îngerii care nu sunt vizibili ochilor noştri fizici ? Dar, dintre numeroasele lucruri pe care le fac, putem enumera câteva dintre ele.

Îngerul nostru personal ne fereşte de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim ; ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul ; are sarcina de a transmite mai departe rugăciunile noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină.

În împrejurări particulare, îngerul păzitor se manifestă şi sub aparenţe perceptibile nouă, iar când este absolut necesar, poate lua formă umană pentru a disipa confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat să-l vadă. Numeroase persoane care au intrat în contact cu îngerii îi descriu ca fiind creaturi înaripate, radiind de lumină şi schimbându-şi fără încetare culoarea şi forma. Relatările celor care spun că au întâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul de diferite. Aceste persoane vorbesc în general despre fiinţe în carne şi oase care le-au ajutat în situaţii de urgenţă, pentru ca ulterior să dispară în mod misterios. Nimic nu ne împiedică să credem că persoanele întâlnite aparent întâmplător într-un moment al vieţii (poate chiar în circumstanţe banale) ar putea fi îngeri : fiinţe cu care ne intersectăm în drumul nostru şi care, înainte de a pleca, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne modifica profund viaţa.