Distrugatorii de Vise





Se spune ca cine se aseamana, se aduna. Si este foarte adevarat. Eu as mai adauga ceva, in continuarea acestui dicton, si anume, nu te asocia cu cei care nu gandesc ca tine. Cu cei care nu au vise asemanatoare cu ale tale, cu cei care nu cred in ei, care nu-si urmeaza visele, care nu cred ca pot atunci cand isi doresc ceva. Acestia sunt distrugatorii de vise.  Sunt cei care iti explica ca poti sa visezi cat vrei dar realitatea este cruda si trebuie sa te limitezi la ceea ce ai, sa te multumesti cu putin, sa nu indraznesti sa-ti doresti mai mult pentru ca nu vei reusi. Ei sunt dovada vie a acestui adevar! E adevarul lor!

Eu cred ca daca ceri putin de la viata, vei sfarsi prin a primi si mai putin. Cere mult ca sa fii sigur ca primesti macar o parte din ce ai cerut, ca sa nu spun ca, eu cred ca primesti atat cat ceri. Ca valorezi atat cat hotarasti tu sa valorezi. Si acest lucru este valabil pentru fiecare aspect al vietii tale, personal, profesional, economic si social. 

Daca te inconjori de oameni care isi doresc putin si au putin, s-ar putea sa ajungi sa fii ca ei, pentru ca acestea sunt modelele de care vrei sa te inconjori, acestea sunt obstacolele de care vrei sa te impiedici. Vei fi precum copilul caruia i se repeta ca este prost, ca nu este in stare de nimic, pana cand el, insusi, va crede aceleasi lucruri despre sine. 

Vei ajunge sa crezi ca nu poti sa-ti urmezi visul, ca trebuie sa le aliniezi si tu lumii in care traiesti, ca trebuie sa renunti la viata pe care o visezi pentru tine.

Este foarte greu sa perseverezi in a-ti realiza visul intre oameni care nu au vise sau care au renuntat demult la visele lor. Nu exista oameni fara vise, fara dorinte. Cei care traiesc de azi pe maine, asteptand sa le treaca viata, sunt acei oameni care si-au asasinat visele si le-ai ingropat, pentru ca ar fi fost prea greu pentru ei sa le urmeze. Vrei sa fii ca ei? Vrei sa gusti din frustrare zilnic? Vrei sa traiesti cu regrete?

Stiu ca iti este greu dar inainte de a avea trebuie sa dai, sa renunti, sa sacrifici, sa darami tot, sa platesti pretul si abia apoi sa incepi sa-ti construiesti visul si sa te bucuri de ce vei primi. E usor sa renunti, ai atatea modele in jurul tau. E mult mai greu sa continui, sa perseverezi, sa crezi, sa lupti, mai ales atunci cand singurul care crede in tine esti tu. Cand nu ai sustinere, intelegere.

In viata avem nevoie de modele, avem nevoie de “asa da” la fel de mult pe cat avem nevoie si de “asa nu”. Fixeaza-ti modele demne de urmat si incarca-ti bateriile cu biografia lor, pentru a vedea ca si lor le-a fost la fel de greu sa reuseasca. Cautam compania lor si invata, in permanenta, de la el.

Ai in vedere si pe cei din categoria “asa nu”, ca sa-ti amintesti in fiecare clipa unde poti sa ajungi daca renunti la lupta.

Cu siguranta ceva din viata ta, o nemultumire, sta la baza visului tau, o serie de dorinte pe care le vrei realizate. Acesta ar trebui sa fie motorul  luptei tale. Nu ar trebui sa uiti niciodata unde vrei sa ajungi si mai ales de ce vrei sa ajungi acolo.  In timp, de cele mai multe ori, uitam ce ne-a impins sa visam la o viata mai buna, si incet, incet obositi de obstacolele pe care le intalnim, incepem sa credem ca nu este asa de rea viata pe care o traim, ca am fi mai linistiti daca am abandona lupta. Ne resemnam.  Odata ce am renuntat la visul nostru si ne-am intors la viata pe care doream sa o abandonam, incepem sa realizam greseala pe care am facut-o. Uneori o luam de la capat,  alteori abandonam definitiv. In oricare dintre cele doua situatii am fost invinsi de propria noastra alegere. E vina noastra si ne meritam soarta, degeaba cautam vinovatii sau circumstantele atenuante. Intotdeauna le vom gasi. Dar oare acest lucru ne frustreaza mai putin? Ne justifica abandonul? Eu cred ca nu. Tu ce crezi?


                                                              by Loredana Ionascu


.