Cine nu crede in ingeri ? Uff ! Se pare ca aud ceva voci ... Sincer chiar nu ma intereseaza daca unii nu vor sa creada in acest concept. Atata timp cat puterea data de iubire, te face sa te simti inaripat, nu vad de ce mai apar nedumeriri . Fiecare din noi ne incredintam inima cui consideram noi , prin gandurile noastre bune sau rele. De noi, depinde 100% ce alegem sa fim ! A alege sa fi Inger sta la latitudinea fiecaruia dintre noi ...
Cand ne unim cu cineva, ne atrage prin faptul ca ne este oarecum opus. Daca exista atractie fizica, contrazicerile intelectuale sunt de regula mai incitante si pot produce mai multa excitatie, in cazul in care exista un consens in final. O iubire reusita intre doi amorezi, se poate baza pe cele doua principii ale asocierilor : Complementaritatea si Asemanarea. In prima ne intregim energia, completandu-ne cu celalalt iar in a doua ne "dublam" energia , devenind si insa mai dezechilbrati pe acele frecvente unde emisiile noastre sunt scazute.
Este evident ca e mult mai greu sa traiesti cu cineva care nu e ca tine, dar karmic vorbind, cu acel om, ai posibilitatatea sa iti intregesti universul, stand in Aer dar si pe Pamant. Fugind de lectiile karmice, refuzand sa ne intregim perspectiva asupra vietii si izolandu-ne in singuratatea unei relatii, ce nu ne face mai completi, practic, noi nu evoluam asa cum am putea sa o facem daca ne-am dorii cu adevarat sa devenim mai integrati in armonia universala .
Bine ... Ok ! Sa alegem atunci varianta complementaritatii ! Ofera evolutie si asta e pana la urma scopul ... Mda, asta e scopul, doar ca nu e si usor deloc sa platesti pentru aceasta evolutie ! Nimic nu poate fi obtinut fara un schimb, iar schimbul spiritual este cel mai greu de facut. Aici Orgoliul, distruge posibilitatea de a comunica eficient.
Sa presupunem ca cei doi au dorinta de a invata unul de la celalalt si totusi nu se poate face un progres comun. Nu putem vorbi de o evolutie comuna ! Desi ambii sunt spirituali, unul se crede mai cu "mot" si nu se da pe mana celuilalt, considerand ca doar el cunoaste adevarul. Eu personal am trait o asemenea poveste si va spun sincer ca desi am facut toate eforturile, nu am reusit sa diminuez orgoliul partenerei, ba din contra, din pacate !
Avem cu totii orgoliul, insa atunci cand ne lasam prada lui, devenim individualisti si implicit egoisti. Avem nevoile noastre, convingerile noastre, trairile noastre, placerile noastre etc. Atunci cand totul e al "nostru" , cand pana si corpul partenerului ne intra in posesie, singurul lucru care ne mai lipseste este sa ne gasim "perechea" karmica, pe care, din pacate, nu stim cum sa o acceptam, atunci cand apare ! Fireste, trecem pe langa ea, alegand cu usurinta, ceva mediocru dar comod ... social
Pentru a ne completa, trebuie sa accepam ca partenerul nostru este egalul nostru. Sacrificiul facut, poate, ne va propulsa intr-o viata de familie, bazata pe o uniune spirituala reala, ce atrage cele doua extreme si le armonizeaza intru multi ani fericiti.
Pentru a ne completa, trebuie sa accepam ca partenerul nostru este egalul nostru. Sacrificiul facut, poate, ne va propulsa intr-o viata de familie, bazata pe o uniune spirituala reala, ce atrage cele doua extreme si le armonizeaza intru multi ani fericiti.
Problema apare atunci cand trebuie sa renunti la orgoliu pentru a-i face pe plac celuilalt ! Acolo se vede Iubirea Adevarata ! Sa lasi de la tine, sa ierti , sa il inveti pe celalalt sa te iubeasca si el la radu-i, tot fara orgoliu ... Iubirea dintre un barbat si o femeie se traieste cu adevarat doar intr-o viata comuna si sacrificiile dragostei, vin de la sine inteles ! Energiile celor doi, cu cat sunt mai sincronizate, cu atat exista posibilitatea de construi o famile mai puternica !
